10 august – Ziua Protestului Diasporei si Abuzurile Jandarmeriei vazute prin ochii mei

As dori sa incep acest articol prin a mentiona faptul ca poza pe care am atasat-o mai sus ii apartine lui Octav Ganea / Inquam Photos. Aceasta rezuma magnitudinea pe care a avut-o eventimentul de aseara in spatiul public si politic. Site-urile de stiri au anuntat peste 110.000 de participanti la Mitingul Diasporei, in jurul orei 21:30.

Ora 19:57 – ajung la protest. In filmuletul de mai sus se poate observa gura de la metrou din Piata Victoriei, iesirea catre Blvd. Lascar Catargiu. Numarul de oameni care intrau catre gura de metrou este incomparabil mai mic fata de numarul de oameni care voiau sa iasa in piata, sa protesteze.

Ora 20:04 – Ajung in Piata Victoriei, in mijlocul protestatarilor. Toti sunt pasnici, scandeaza frumos. Steaguri din toata Europa si nu numai (precum cel al Canadei de mai sus) flutura pe cerul albastru si senin. Atmosfera este calduroasa, protestatarii se ajuta intre ei. Reteaua de telefonie mobila incepe sa nu mai functioneze cum trebuie. Unii parinti isi cauta copiii, protestatarii se ajuta intre ei pentru a se gasi reciproc.

Ora 20:10 – Dupa cum probabil puteti observa si voi, protestatarii sunt pasnici. Lumea vorbeste, steagurile Romaniei flutura prin multime, multe mesaje si urari de “bine” se transmit partidului de la putere dar toata lumea este zambitoare, fericita, unita. Oamenii vorbesc intre ei, impartasesc pareri, altii sunt pe sus cu telefoanele, documenteaza evenimentul. 10 august 2018 este o zi care va ramane in istoria Romaniei.

Ora 20:25 – Exista si coregrafie. Aceasta mascota, a justitiarului daca vreti sa il numim asa, ii anunta pe Dragnea si ai lui ca ii paste puscaria. In spatele acesteia un tanar bate frenetic in toba pentru atmosfera. Situatia inca este relaxata si toata lumea e cu zambetul pe buze.

Ora 20:30 – Nu am vazut atatea steaguri ale Romaniei in Piata Victoriei nici la protestul din Februarie 2017. Oamenii, care mai de care mai dichisiti. Fete frumoase, barbati la camasa, batrani draguti, comunicativi. Toata lumea e intr-o dispozitie buna, in ciuda motivului pentru care ne-am adunat toti acolo.

Ora 21:08 – Lumea inca este calma… Am reusit, fara prea mult efort, sa ajung cumva in extrema stanga a cladirii guvernului, pe Sos. Aviatorilor. Cam acesta a fost ultimul moment de calm si liniste pe care l-am avut…

Mentionez ca in tot acest timp, inca de cand am ajuns si pana la ultima filmare, cea de mai sus, s-a tot aruncat cu explozibil ce continea gaze lacrimogene. In mare parte din timp, acesta nu m-a afectat, eu neaflandu-ma in zona in care exista conflict. Dupa aceasta ora (sa zic 21:30) a inceput nebunia…

Ceea ce urmeaza sa va povestesc, nu doresc sa fie trait de nimeni. Va spun cu mana pe inima, nu as fi crezut vreodata in aceasta viata ca o sa traiesc pe viu un astfel de episod nefast. Cand tata imi povestea despre ce se intampla la revolutie, ramaneam inmarmurit. Recunosc, magnitudinile acestor doua evenimente nu pot fi comparate, atunci s-a iesit direct cu armele pe strazi, dar a fost terifiant nevertheless.

Nu am mai reusit sa documentez din punct de vedere video si ceea ce a urmat pentru ca am fost mai preocupat de sanatatea mea si a celor din jurul meu.

Undeva in jur de 21:30, dupa un val foarte mare, rasunator si longeviv de “MUIE PSD” s-a dat prima rafala uriasa de gaze lacrimogene. In prima faza, era cate una pe ici si colo, pe unde se mai deschidea cate un conflict. Ulterior, probabil nea Dragnea a dat ordin sa ne sperie si sa se elibereze piata.

Am vazut deodata vreo 7 sau 8 proiectile cum zburau si explodau din toate directiile. Am avut ghinionul de a ma afla in partea cu muzeul Antipa, de unde nu puteam evada. Lumea incepea sa fie speriata dar erau oameni care tipau “Stati calmi, acoperiti-va gura si nasul!”. Cumva, asta a functionat. Dupa indemnuri repetate la calm, lumea mergea incet, ii ridicau pe cei mai putin puternici de pe jos, oamenii se tineau in brate si incercau pe cat posibil sa scape de calvar.

Oamenii au inceput sa fuga pe strazi adiacente pietei, dar s-au intors pe altele strigand in cor, uniti fiind de acelasi scop, “Nu plecam.”. Situatia s-a calmat din nou, dar nu a durat mult pana cand Jandarmeria a inceput sa ne gazeze ca pe niste sobolani, din nou.

In cea de-a doua tura mi-a fost mult mai usor sa scap, aflandu-ma pe Blvd. Aviatorilor si spatiul fiind mult mai deschis. Cu toate acestea, contest si condamn actiunea jandarmeriei de a provoca suferinta tuturor celor prezenti datorita unui grup restrans de huligani. In februarie 2017 acestia au fost izolati, acum de ce nu au putut fi mai ales in contextul in care existau si jandarmi in civili?

Ora 23:04 – Ultima refulare, sa zic asa. Oamenii s-au intors, nelasandu-se intimidati de actiunile abuzive ale Jandarmeriei. 10 minute mai tarziu, s-a declansat haosul… Jandarmii au descins in forta, cu toate armele din dotare, si au facut ravagii dupa cum se poate vedea mai jos.

Va rog sa priviti cum jandarmii aruncau grenade lacrimogene la sol, si cum descindau fara pic de mila intr-o multime de protestatari pasinici. Oameni au fost raniti fara motiv, dintr-un ordin al unei… idioate cel putin.

Acum, sa va povestesc si cealalta parte trista… Ganditi-va ca la momentul respectiv, erau parinti cu copii in piata, copii care s-au pierdut si care s-au speriat, ulterior agresati de jandarmi. Ganditi-va ca in Piata erau femei insarcinate si oameni cu dizabilitati. Legea interzice in mod concret utilizarea fortei brute, a substantelor lacrimogene, etc. impotriva celor anterior mentionati.

Ceea ce s-a intamplat aseara a fost un abuz crunt cum nu cred ca s-a mai vazut in Romania din 1989 incoace. Scopul lor, ce-i drept, a fost indeplinit… ne-au speriat! Sper din tot sufletul ca si in aceasta seara ne vom aduna mai multi, mai puternici, mai galagiosi ca niciodata si ca aceste abuzuri nu vor ramane nesanctionate.

Eu unul, in aceasta seara, ma voi intoarce in Piata… Pentru binele meu, al familiei mele si al viitorilor mei copii. Nu voi ramane pasiv in aceasta situatie iar atunci cand voi ajunge la concluzia ca nu mai pot face nimic, voi fi inca un roman care isi face bagajele si emigreaza, lasand in urma lacrimi, prietenii, familie si gloata de incompetenti corupti care ne conduc in momentul de fata.

Daca citesti asta, te invit sa mi te alaturi… Pasnic, fara violenta, dar cu determinare. Suntem mai multi decat ei si ceea ce nu au inteles nici pana in momentul de fata este ca, cu mici exceptii, luptam si pentru ei!

George Ginghina, 25 de ani, din Iasi dar recent mutat in Bucuresti. Pe parcursul ultimilor 10 ani m-am ocupat cu realizarea de continut si grafica pentru social media, campanii de Facebook Ads, web development si altele.

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.