Nu am apucat sa va povestesc foarte multe despre experienta mea ca si student ERASMUS sau ma rog, nu am reusit sa va povestesc pe cat de multe mi-as fi dorit. Povestea mea a inceput (si din pacate prost) pe data de 17 februarie 2013, cand am aterizat in Napoli. Imi amintesc ca am ajuns in Foggia, ca am vazut orasul, ca m-am simtit singur si strain, si ca vroiam acasa inca din primul moment. Simteam ca vor fi 3 luni de cosmar… N-au fost. Au fost 5 luni, si au fost minunate. Inca sunt aici, inca scriu de pe canapeaua apartamentului de pe Viale Ofanto n. 118, si anume prima locuinta in care am fost, literalmente, pentru prima data pe cont propriu. Mi-e greu sa plec, si mi-e greu sa nu ma intorc. Am sa imi amintesc de aceasta perioada a vietii mele cu mare drag in orice moment… A fost si este o experienta incredibila, o experienta care mi-as dori sa nu se termine niciodata.

In aceste 5 luni am inceput o noua viata si am devenit o noua persoana. Am petrecut cum nu am facut-o in viata mea, am ajuns in locuri in care nu visam ca voi ajunge vreodata, am cunoscut oameni, am legat prietenii, am format si destramat iubiri si sentimente de care nu cred ca voi mai avea parte prea curand.

Viata de ERASMUS este fix ceea ce vrei tu sa fie. Poti sa te concentrezi pe munca, pe cariera, si iti poti atinge scopul de a deveni cel mai bun. Asta a fost prioritatea mea, si pot spune, cu mana pe inima, ca mi-a reusit. Sefa mea, literalmente, nu vrea sa ma lase sa plec, insa stie ca momentul a venit si ca trebuie sa ma intorc in acel loc pe care il numesc “acasa”. Stie, de asemenea, ca acesta nu este sfarsitul colaborarii noastre si mai stie si ca, intr-o buna zi, ma voi intoarce si ca vom petrece multe alte ore de birou, asa cum am facut si pana acum.

In cele 5 luni de practica am legat prietenii ce vor rezista, cu siguranta, probei timpului. Cand esti in ERASMUS nu prea ai prieteni, ai o noua familie internationala. Ai frati si surori de care depinzi si care depind de tine. Ai oameni care se bazeaza pe tine, si sunt oameni pe care te bazezi. E o viata complet diferita de cea de la care ai plecat…

Poate cel mai frumos lucru este ca am reusit sa ma si indragostesc nebuneste de o fata cum asa cum nu visam ca voi intalni vreodata. Am inteles ca iubirea nu are limite sau conditii geografice, si ca sentimentele pot fi comunicate si prin intermediul altor limbi decat cea materna. Am invatat sa iubesc si am inteles ce inseamna sa fii iubit. Am realizat ca poate am intalnit femeia perfecta si ca acum, in numai cateva zile, trebuie sa renunt la ea. Nu exista lucru care sa doara mai tare decat asta…

Mai am 4 zile, doar 4. 4 zile in care sa imi iau ramas bun de la toti cei pe care i-am cunoscut aici, 4 zile in care sa renunt la noua mea viata, 4 zile in care sa imi sarut si sa imi tin iubita in brate… E greu si ma doare, insa asta este viata. Uneori ai parte de intamplari fericite, alteori de intamplari mai putin fericite.

Va las… Vreau sa profit de aceste momente acum, cat mai pot. Randurile de mai sus sunt pentru voi, sa vedeti ca nu v-am uitat pe nici unul…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *