Limba franceza nu a reprezentat o curiozitate pentru mina pana in anul 2009, cand am fost pentru prima si singura data in viata la Geneva. Inca din momentul in care am coborat din avion am realizat o chestie: as putea trai in acel oras oricand. 5 ani au trecut, lucruri multe s-au schimbat, dar nu din acest punct de vedere! Desi am avut sansa de a locui 7 luni in Italia, eu tot in Geneva vreau sa ma stabilesc pentru restul vietii…

Si chit ca nu-mi puneam problema serios la vremea respectiva, atunci cand am intrat la facultate si a trebuit sa aleg intre franceza si germana (eu, care am studiat germana timp de 10 ani si care nu ma pot mandri cu foarte multe cunostinte) am ales franceza. M-am gandit: “Vrei la Geneva? Ia si invata franceza!”.

Iaca asa m-am dus eu la primul curs, pregatit, tot, frumos, cu caiet, cu pix, cu tot ce trebuie, etc. Am avut grija sa mentionez de mai multe ori in fata profesoarei ca nu am mai studiat aceasta limba pana acum, si ca voi avea nevoie de ajutor suplimentar. Ea, foarte draguta, ne-a predat bazele si a incercat sa ne faca sa intelegem cat mai bine gramatica acestei limbi. Ei bine, de la primul curs, cel de care v-am povestit mai sus, si pana la ultimul, cand, ca sa trec, am cautat pe Google exercitii franceza, am rezolvat cateva, si, in cele din urma, am apucat sa le si dau la corectat chiar inainte de ultimul curs.

Ei bine, de atunci nu am mai vazut-o, nici pe profa, nici pe limba franceza, pe care imi pusesem in plan sa o invat. Am plecat in Foggia, am locuit acolo timp de mai bine de 5 luni, si m-am intors acasa pentru o scurta vacanta in care nu am timp nici sa dorm…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *