In urma cu un an, pe vremea asta, ma aflam in Foggia. Desi trecuse mai bine de jumatate de an de cand ma stabilisem in Italia, ceva lipsea. Incepusem o noua viata, imi facusem noi prieteni, aveam chiar si o noua iubita, toate erau bune si frumoase… dar ceva lipsea. Imi era dor de tara, imi era dor de “acasa”, imi lipseau prietenii de o viata, oamenii alaturi de care crescusem. Schimbarea prefixului am petrecut-o frumos iar momentul intoarcerii acasa se apropia cu repeziciune.

Derulam putin filmul… februarie 2013, decid sa ma mut in Foggia, Italia si imi anunt apropiatii pe ultima suta de metri. Ajung la concluzia ca am nevoie de o schimbare, ca este momentul sa “incep o noua viata”. Sunt mandru ca am reusit! M-am adaptat intr-o tara straina a carei cultura sau limba nu o cunosteam. Mi-am pus viata in ordine, m-am gospodarit singur, mi-am creat un nou cerc de prieteni, mi-am gasit o noua iubita deci am luat-o de la capat! Visul s-a spulberat in septembrie, cand m-am intors acasa. Totusi, intram in Iasi cu un zambet pe buze; ma intorceam acasa!

Intors fiind, lucrurile nu mai erau la fel. Prieteniile pe care le aveam de o viata se racisera. Cercurile de oameni pe care le frecventam inainte de momentul plecarii, ma priveau acum ca pe un intrus. Intr-un fel si dupa ce m-am intors am fost pus in fata aceleiasi provocari: cea de a-mi reconstrui viata.

Si am luat-o de la capat… din nou. Ma regasesc acum, la un an de la respectivul moment, si realizez prin cate am trecut si cate s-au schimbat. Prieteniile puternice au rezistat, celelalte sunt doar niste iluzii a ceea ce a fost candva. Am cazut, m-am ridicat, am plutit din nou, iar cand imi era lumea mai draga am fost trantit inapoi la pamant… dar eu tot m-am ridicat.

Tuturor celor care inca faceti parte din viata mea… va multumesc! Fiecare dintre voi imi aduce zilnic cate un zambet pe buze si imi ofera incredere pentru viitor. Cei care imi erati apropiati candva… multumesc si voua! Tineti cont totusi ca exista un motiv pentru care faceti parte din trecut.

Multumesc voua, tuturor, pentru cele 500+ urari de “La multi ani!” primite face 2 face, pe Facebook, Twitter, LinkedIn, e-mail, and so on. Apreciez nespus faptul ca fiecare dintre voi si-a rupt un minim de 2 minute pentru a ma felicita pe mine. Va doresc sa fiti, vorba aia, sanatosi, voinici, voiosi si sa ne auzim cu bine si la aniversarea cu numarul 22!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *