Continuand povestea inceputa aici, tin sa precizez ca eram extraordinar de obosit. Plecasem din Iasi la ora 02:00, parcursesem drumul de atatea ore, Napoli mi-a secat mai toata energia ramasa, iar in autobuzul pe care il luasem spre Foggia am facut absolut orice efort omenesc posibil de a ramane treaz. Fetele dormeau toate, ca de, erau obosite, iar eu m-am simtit responsabil sa raman treaz si sa tin un ochi pe bagaje, acte, etc. Mai mult, pe langa faptul ca mi se inchideau ochii de numa numa, mai aveam si niste asiatici imputiti in dreapta mea, pe care abia m-am abtinut sa nu-i pocnesc si sa-i pun sa se spele.

Am ajuns, ne-am luat bagajele si ne-am intalnit cu Mr. Solimieri, care era de fapt proprietarul apartamentului in care urma sa locuim. Omul foarte dragut a venit cu nevasta-sa, ne-a luat cu masina, si ne-a dus la apartament. Avand in vedere ca detine un Fiat Punto (nici macar Grande) va dati seama ca era imposibil sa incapem 6 oameni (noi 4 + el si nevasta-sa) cu tot cu bagaje generoase in chichineata aia de masina. Evident, intai le-a dus pe fetele gemene, le-a lasat la apartament, iar dupa s-a intors si dupa noi.

La prima privire apartamentul parea ok, insa insistenta sa de a semna contractul imediat mi-a cam dat de banuit. I-am explicat foarte clar ca nu vorbesc italiana, si ca trebuie sa inteleg ce semnez. A pufait, ne-a dat cheile, si a ramas sa se intoarca a doua zi dimineata pentru a semna contractul cu un traducator de la facultate.

De aici a inceput calvarul… Incet, incet, am inceput sa descoperim hibe. Pentru inceput WC-ul nu mergea, caldura nici atat, intr-o camera am gasit mucegai pe pereti, geamul de la camera mea era reparat cu scotch si sustinut de o revista de integrame, si asa mai departe. Va dati seama ca am luat foc, si m-am dus prin oras poate poate oi gasi un hotel… n-am gasit. M-am intors la apartament, frigul deja se lasase, eram tot inghetat, iar in apartament va spun cu mana pe inima ca era mai rece decat afara. L-am sunat pe profesorul nostru indrumator, i-am explicat situatia, el ne-a zis sa rezistam o noapte, si ne-a asigurat ca a doua zi va vorbi la rectorat si va rezolva problema.

Trebuia sa rezistam o noapte, si cum era frig ca naiba, ne-am imbracat fiecare cum a putut mai bine. Am avut totusi o idee geniala, si le-am sugerat fetelor sa ne strangem cu totii in bucatarie si sa ne incalzim de la aragaz. A mers pentru o bucata de vreme, dar la un moment dat mi-am dat seama ca e nevoie de mai mult.

In urma plimbarii anterioare, cand cautasem un hotel, am observat un barulet mic si cochet, perfect pentru a petrece o noapte friguroasa. Singura noastra optiune a fost sa mergem si sa ne imbatam zdravan, ca sa nu mai avem nici un fel de plangere in ceea ce priveste frigul… si am facut-o. M-am trotilat bine, m-am dus inapoi la apartament (pe care astazi il numesc shitpartment) si am incercat sa dorm. M-am trezit a doua zi dimineata, cand rupt in gura, nespalat, mahmur, si nervos, am pasit pentru prima data in incinta facultatii.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *