Daca m-ar pune cineva sa-i explic cum m-a schimbat anul 2013 cred ca mi-ar fi foarte dificil… De ce? Pentru ca am trecut printr-o gramada de intamplari si situatii. De pe 17.02.2013 si pana pe 17.05.2013 am locuit in Foggia, Italia unde am facut practica in Departamentul de Relatii Internationale de la Universitatea din Foggia. Dupa, m-am intors acasa pentru numai o saptamana, iar de pe 24.05.2013 pana pe 12.07.2013 am plecat inapoi in Italia pentru ca aceiasi oameni de la universitate mi-au cerut extinderea contractului. Pe 12.07.2013 am aterizat chiar in Iasi si credeam ca totul se termina… N-a fost nici pe departe asa.

Ziua imediat urmatoare am fost invitat de ai mei sa ma alatur lor intr-o excursie in zona Brasovului. Cum Valea Prahovei este una dintre regiunile mele preferate din aceasta tara, evident ca am acceptat si ca am plecat cu inima deschisa. Am vizitat din nou statiuni precum Brasov, Bran sau Sinaia, ne-am plimbat cu telecabina, per total foarte frumos. Pe 16 ne-am intors acasa si acela a fost momentul in care “boala” m-a rapus.

Si ce boala… stiti ca se spune ca numai desteptii racesc vara? Ei bine, la cat de rau mi-a fost ar trebui sa fiu un geniu. Am tras tare sa ma repun pe picioare cat mai repede posibil tocmai pentru ca stiam ca pe 27 urma sa ma intorc in Foggia.

Asa cum am venit, la fel am si plecat… singura diferenta a fost ca tura asta a mai trebuit sa suport un drum de 9 ore pana la Cluj. N-a fost mare problema! Am avut norocul de a prinde loc in acelasi compartiment niste fete cu care aveam ceva cunostinte comune. Chiar si cu compania frumoasa, orele au trecut greu a naibii dar am ajuns la Cluj si mai apoi la Bari.

In momentul in care am facut primul pas in afara avionului am simtit cum caldura de afara ma loveste direct in fata. Surprinzator, nu am avut o problema cu asta. Ba din contra, chiar mi-a placut! Temperatura ridicata, faptul ca am inceput sa aud italiana vorbindu-se in jur, etc. m-a facut sa ma simt ca acasa. Cumva e si normal; doar ce ma intorsesem din Italia dupa 5 luni!

Prietenii nerabdatori sa ma revada (chiar si dupa doua saptamani), lumea care ne privea dubios pentru faptul ca vorbeam in engleza, cele 42 de grade de afara, povestile, poantele, Emiliano (poate cel mai bun prieten al meu de acolo), etc. toate, toate ma faceau sa ma simt ca si cum as fi fost acolo dintoteauna, ca si cum n-as fi plecat niciodata.

Ce am facut in prima zi? Am mers intr-un mall. Fetele la cumparaturi, eu si Emiliano la povesti. La un moment dat ne-am plictisit si… am plecat in alt mall. Fetele la cumparaturi, eu si Emiliano… intr-un parc de distractii!

Luna park ii zicea si sincer va spun ca a fost poate una dintre cele mai amuzante zile din viata mea. Am vrut sa ne dam in toate draciile posibile, si am fost foarte suparat pentru ca nu am reusit. De ce? Una dintre ele, o pista de carting, era doar pentru copii pana in 10 ani. Eu mai aveam cateva zile si faceam 20…

Pe parcursul urmatoarelor doua saptamani mi-am intrat in ritmul normal de Foggia: trezit, mers la supermarket, venit inapoi acasa, gatit, mancat, petrecut, dormit, si din nou de la capat. Inainte de a venit in vacanta, intre trezit si mers la supermarket mai era si mers la servici, dar cum eu imi terminasem practica cu 2 saptamani in urma, nu prea mai aveam la ce servici sa ma mai duc. Mai mult, birourile erau si inchise pentru vacanta lor de vara!

Am petrecut doua saptamani foarte misto in Foggia (asta daca nu includem ultima zi cand am reusit sa pierd avionul, dar despre asta va povestesc alta data) si cu siguranta ma voi intoarce acolo cu mare drag de fiecare data cand voi avea ocazia!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *