Din moment ce nu am putut inchide un ochi pe parcursul noptii ce (aproape) a trecut, tot mai multe ganduri si probleme existentiale si-au facut incet, incet, loc in mintea mea. Daca in timp ce incercam sa adorm aveam probleme de genul, pe masura ce am continuat starea a persistat si s-a agravat. Articolul de fata exista, sub forma de idee, de cel putin 2 ani. Nu am avut si tragerea de inima de a-mi trece gandurile in scris… pana acum.

De fapt, poate ca am formulat putin ambiguu. Tragere de inima spre a face productiv cu gandurile mele exista de vreo 5 ani, de cand m-am apucat de toata treaba asta cu blogul si cu mediul online. Hai sa zicem doar ca nu m-am simtit in stare sau ca nu mi s-a parut potrivit sa abordez acest subiect din mai multe motive. Poate ca a venit vremea sa trec peste si sa verbalizez un adevar de care sunt constient.

Am inceput sa devin cunoscut (si in acelasi timp recunoscut) in calitate de blogger cand aveam vreo 16 ani. Eram considerat diferit de ceilalti pusti de varsta mea… In timp ce eu imi “pierdeam vremea” pe la conferinte si alte evenimente similare, ei ieseau cu baietii la bere si cu fetele la film. Lumea incepea sa auda de mine iar punctul culminant de fascinatie avea loc in momentul in care se afla ce varsta am. Aceasta farama de faima locala ma facea sa ma simt important si tot din acest motiv devenisem si putin arogant.

A urmat cariera de DJ cand un singur set reusea sa stranga in mai putin de o saptamana mii, poate chiar zeci de mii de vizualizari. Tot in aceeasi perioada eram cunoscut si pentru blogul de fata sau highsound.ro, care tot la fel, era din ce in ce mai citit. Am inteles ce inseamna sa ai oameni care te apreciaza, care sa te recunoasca pe strada, etc. Nu mi-a placut.

Nu mi-a placut in primul rand pentru ca fiecare are cate un interes de la tine. Toti sunt prietenosi si se poarta extraordinar de frumos pana in momentul in care iti cer ceva si ii refuzi. Nu mi-a placut nici pentru ca incepi sa ai din ce in ce mai multe responsabilitati, si ca traiesti intr-o permanenta tensiune cum ca ai putea sa dai chix si sa te faci de ras in fata intregii lumi. Am inteles, in momentele respective, de ce exista atati bloggeri ce se ascund in spatele unui nick…

Inca de atunci am incercat sa fiu cat se poate de low-profile cu putiinta si sa ma ocup doar cu ceea ce ma pasioneaza. Au existat multe ziare si reviste online dornice sa purtam o discutie, insa in afara de interviul acordat lui Haotik (care mi-e prieten facut prin intermediul online-ului) am refuzat pe toata lumea.

Pe de alta parte, am avut un coleg de liceu care lucra in aceeasi industrie si care se ocupa aproximativ cu aceleasi treburi. El, din contra, a preferat sa fie cat se poate de cunoscut si a profitat din plin de treaba asta. Pe langa faptul ca a acordat interviuri peste interviuri pentru ziare, reviste, bloguri, etc. le-a si consemnat intr-o pagina speciala de pe blogul sau, cu link, sa se vada. Acum, sa nu se inteleaga ca il critic sau ceva! Omul a ajuns foarte bine, a dezvoltat impreuna cu altcineva un startup, a pornit o mica firma de curieri pe biciclete in Iasi iar in prezent, daca nu ma insel, studiaza la Copenhaga. S-a realizat cum s-ar zice!

Totusi, nu cred ca mi-ar placea sa traiesc cu o asemenea secure deasupra capului. Va dati seama ca omul este vanat din toate partile si ca toti cei care l-au ridicat in slavi in tot acest timp asteapta un singur lucru: acel unic esec devastator. Ma bucur pentru el ca a reusit sa se fereasca pana acum… Sau ca nu s-a aflat!

Eu gandurile mi le exprim prin intermediul acestui blog personal, nu prin ziare, reviste, sau alte metode similare. Cu toate astea, voi lua niste masuri de acum incolo: in cazul in care voi mai fi invitat sa acord interviuri despre mine, despre blog, despre muzica, despre highsound.ro, despre No name available, despre Createvertising sau despre oricare alt proiect la care mi-am adus aportul, cu siguranta nu voi mai refuza. Calea de mijloc este cea mai buna: mi se pare ok sa accepti cat timp nu te lauzi cu treaba asta.

This article has 6 comments

  1. Bucur Reply

    Expunerea in exces si eu cred ca nu e buna. Nu e buna cu timpul ai mai multe dezavantaje decat avantaje. Destul de concis articolul, bun…

  2. Haotik Reply

    Ma simt onorat ca am fost singurul caruia i-ai acordat inverviu. Oricum sfatul meu e sa le accepti pe toate. Nu neaparat pentru expunere dar unul sau macar unul din cititorii respectivei reviste sau blog ar putea sa iti ofere la un moment dat ajutorul, inspiratie, o oferta de colaborare sau cine stie ce orice altceva.

  3. Jorjette Reply

    Pana la urma e vorba de acea aroganta de care vorbeai in articol. Depinde ce vrei sa primesti, pentru ca in momentul in care oferi ceva, in cazul de fata vorbim despre interviu, si primesti ceva in schimb. Tu esti cel care alege ce sa le arate celorlalti, si tot tu sti cand sa accepti sau sa refuzi. Poti uneori chiar si sa refuzi daca nu-ti place ceva sau daca vezi ce ceea ce ti se cere este nepotrivit cu ceea ce ai tu de oferit.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *