Articolul acesta sta in draft de mult timp, pentru ca sincer sa va spun, cam asa functioneaza blogul meu. Aproximativ 90% din articolele care apar sunt scrise in “avans”, deci programate pentru o data oarecare. Din pacate, timpul nu imi permite sa ma ocup de treaba asta asa cum ar trebui, insa incerc sa mai fac cate un sacrificiu si sa mai arunc si aici cateva cuvintele. Din ce am vazut in comentariile unui articol anterior, exista oameni care chiar apreciaza spusele mele si care imi acceseaza blogul zilnic! In fata lor ma inclin…

Dupa cum probabil ati observat deja, mie imi place sa integrez diferite fotografii in articolele pe care le public. Indiferent ca pun un peisaj, o persoana, sau un obiect semnificativ pentru articolul pe care il scriu, o imagine atasata tot exista. Astazi insa, sincer va spun ca m-am umplut de nervi. Articolul acesta se vroia a fi despre romanii plangaciosi, iar cand caut pe Google “romanians” majoritatea imaginilor ilustreaza fel de fel de tigani plecati la cersit prin Franta, Italia, sau Spania. Abia acum realizez cu ce urmeaza sa ma confrunt pe parcursul celor 3 luni in care voi locui in Italia.

Revenind la subiectul principal, eu singur am realizat ca romanii sunt o natie de plangaciosi. Noua ne place sa ne impartasim problemele si sa ne plangem de mila unul altuia. Cand esti suparat, nimeni nu o sa-ti spuna: “Hai ba, da-o dracului! Ce?! Esti femeie?! Pune mana si vezi-ti de treaba!!!”. Nu, toti vor fi ceva de genul: “Awww, ce rau imi pare! Lasa… o sa treaca. Totul o sa fie bine!”. Cand esti suparat nimeni nu o sa-ti traga o palma (sau un sut in fund, ca sa mergi inainte) ci o sa-ti ofere o mangaiere in loc de o imbarbatare. Noi nu stim sa ne motivam, noi stim sa ne plangem si sa plangem altora de mila.

Si de la ce pleaca majoritatea problemelor? De la bani. Ca X a fost dat afara, ca Y nu-si gaseste de lucru, etc. Cand aud texte de genul, eu iau foc urat tare de tot, si ma intreb cum cacat poate cineva sa vrea si sa nu aiba job in ziua de astazi. Pai eu ma uit la mine! La urma urmei, sunt un copchil de aproape 20 de ani, cu liceul terminat, cu facultate in curs, si cu putina experienta in domeniul online. La mine, nu exista sa treaca luna fara sa primesc o oferta de job!

Mi-e greu sa cred ca exista oameni in tara asta care sa isi doreasca cu adevarat sa munceasca, si sa nu poata pentru ca nu gasesc unde. Sa fim seriosi! La cate resurse de angajare sunt disponibile in momentul de fata (ziar, internet, reviste, oameni pe strada, etc.), este absolut imposibil sa nu poti gasi un loc in care sa muncesti pentru o paine.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *