Sunt recunoscator familiei mele; intotdeauna am fost sustinut si incurajat sa imi urmez visele, oricat de nebune ar putea parea. Evident, de multe ori au existat si discrepante intre dorintele subsemnatului si dorintele parintilor mei… asta se intampla oriunde. Stiu ca si-ar fi dorit sa ajung medic stomatolog insa am simtit ca nu as putea sa practic o astfel de meserie cu zambetul pe buze, asa cum o fac ei. Nu au fost neaparat foarte incantati dar s-au obisnuit cu ideea si m-au lasat sa ma concentrez pe ceea ce imi place.

Natura meseriei si varsta m-au ajutat sa cunosc multi altii ca mine, multi altii care insa nu au avut parte de acelasi noroc pe care il am eu. Am cunostinte in anul IV, V la Medicina care si-au dat seama recent ca nu le place deloc ceea ce fac si ca si-ar fi dorit sa se orienteze spre altceva la momentul deciziei. Au preferat sa mearga “pe mana parintilor”, asa cum se intampla de obicei. Astazi, cei despre care va vorbesc sunt nefericiti… asta spune multe.

Parintii mei sunt doi oameni foarte deschisi la minte, la fel ca si bunicii, matusele, unchii, etc. Chiar daca nici unul dintre ei nu intelege nici macar in proportie de 50% domeniul sau industria in care lucrez, asta nu i-a impiedicat sa ma sustina neconditionat. Intr-un fel pot spune si ca am fost rasfatat… intodeauna mi-au fost puse la dispozitie resurse, sustinere morala, sfaturi, idei, pareri, etc. in limita posibilitatilor.

Dar daca n-am fost, ce-ati fi vrut sa fiu? Privesc retrospectiv asupra trecutului meu si realizez ca ma apropii cu pasi tot mai repezi de momentul in care va trebui sa “zbor din cuib”. Intr-un fel ma bucura; doar aceste ganduri confirma faptul ca sunt pregatit de acest pas si ca voi fi 100% confortabil cu orice decizie as lua – asta se datoreaza lor. Pe de alta parte ma gandesc: Oare asa si-ar fi dorit sa ma vada la 21 de ani?

Raspunsul la intrebare il au doar ei. Daca da, atunci pot spune ca sunt fericit si implinit. Daca nu, atunci imi cer scuze. Promit ca voi face tot ceea ce imi sta in putiinta pentru a deveni acel om pe care va doriti sa vedeti ca am ajuns. Drumul a fost lung si anevoios, dar pe masura ce zilele trec luminita de la capatul tunelului se vede din ce in ce mai clar.

In final, ma inclin in fata voastra!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *