Pentru ca la “ei” se poate si la noi nu, astazi am sa va spun cateva cuvinte despre drumurile si autostrazile italiene. Vineri, 22 martie 2013, a fost o mare sarbatoare in religia catolica, drept pentru care toate institutiile statului au primit o zi libera. Incercand sa fructifice aceasta zi minunata, cooronatorul meu Erasmus, domnul Giulio Esposito, ne-a invitat la o partida de paintball undeva langa Ascoli, la 30-40 km de Foggia.

Trebuie de mentionat inca de la bun inceput ca daca vrei sa folosesti drumurile italiene trebuie sa platesti o taxa… babana. Totusi, pentru ca Puglia este considerata una dintre cele mai bogate regiuni din intreaga Italie, drumurile regionale pot fi accesate gratuit, deci nu avea nici un sens sa platim pentru a merge pe autostrada cand aveam aceasta varianta mai ieftina.

Insa eu pana vineri nu mai fusesem pe niciun drum regional italian si ma asteptam sa fie exact ca in Romania: doua benzi, hai pe alocuri cate 4, sosele cat de cat decente, si limita de viteza semnificativa. Ei bine, lucrurile nu stau deloc asa. Drumurile regionale ale italienilor, in Romania, s-ar numi autostrazi. De fapt, daca am putea cumva, prin magie, sa transportam vestita autostrada a Soarelui undeva in Italia, aceasta nu ar fi considerata nici in 1000 de ani autostrada!

Ba mai mult, sa zicem ca te ratacesti si ca la un moment dat nu mai stii ce sa faci. In Romania este complicat: trebuie sa ai un smartphone, sa ai conexiune la internet, sa consulti o harta interactiva sau sa fii super norocos si sa ai un GPS la indemana. Ei bine, in Italia lucrurile nu stau deloc asa! Din 20 in 20 de km exista puncte de informare, la care poti sa ceri indicatii despre rutele mai eficiente, despre starea drumurilor, etc. Acum, in final, va adresez o ultima intrebare: La noi de ce nu se poate?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *