Imi amintesc de mine, anul trecut pe vremea asta. Emotionat fiind, paseam pentru prima data pe treptele facultatii si ma gandeam ca urmeaza sa le tot vad zilnic pe parcursul urmatorilor 3 ani. Eram curios sa-mi cunosc colegii, sa-mi cunosc profesorii, sa inteleg cu adevarat ce inseamna sa fii student si sa profit de asta cat de mult posibil. In prima zi de facultate am plecat foarte entuziasmat si m-am intors extrem de dezamagit. Tin minte ca nu-mi placea nimic: nici colegi, nici profesori, nimic. Fara a spune nimic nimanui am decis sa-mi iau soarta in maini si sa incerc sa ma transfer in cel mai scurt timp posibil.

Si am facut-o ca de pe o zi pe alta. Astazi i-am trimis un mail prodecanului si l-am rugat sa stabileasca o intalnire la care sa putem discuta despre transfer, a doua zi eram ca si rezolvat. Tot atunci mi-am cunoscut si noii colegi, pe cei de la Business Administration, si am fost la primul curs de Franceza din intreaga mea viata. Au urmat baluri de boboci, petreceri, cursuri, seminarii, examene, sesiuni, etc. si am avut parte numai de experiente misto pe care nu le-as putea schimba pentru nimic in lume.

Am terminat semestrul I si am plecat cu ERASMUS in Foggia, Italia, unde am locuit pana la sfarsitul anului universitar. Am avut sansa sa locuiesc singur in strainatate, sa imi organizez gospodaria cum cred eu mai bine, sa gatesc, sa inteleg cultura italiana si sa traiesc ca ei, sa cunosc studenti din zeci de alte tari, sa ma distrez, sa ma indragostesc, etc. Asa cum am spus-o si intr-un articol anterior, ERASMUS chiar este un Life-Long Learning Project. De ce? Pentru ca te invata lucruri pe care nu le vei uita timp de o viata.

Undeva prin august m-am intors acasa, mi-am dat diferentele de examene pe care le aveam de dat, si m-am bucurat de restul vacantei ramase. Nu am apucat nici pe departe sa realizez tot ce mi-as fi dorit, insa voi incerca sa ma ocup acum, cat mai am timp liber. Privesc zambind inainte, si sper ca si anul II sa fie macar la fel de interesant pe cat a fost anul I…

P.S.: Bun venit la UAIC, dragi boboci!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *